ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

A ZGÂNDĂRÍ ~ésc tranz. 1) (pământ, gunoi, paie etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3) (răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

ZGÂNDĂRÍ, zgândărésc, vb. IV. Tranz. 1. (Pământ, gunoi, paie, etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3. (Răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5. (Fig.; Ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta. (Et. nec.) (Sursa: NODEX )

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a râcâi. ♦ Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi. 2. A irita o rană, o bubă etc. 3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni. (Sursa: DLRM )

ZGÂNDĂRÍ vb. 1. a (se) râcâi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgâncili, (Olt.) a (se) zgâmăi. (Nu-ți mai ~ rana.) 2. v. scormoni. (Sursa: Sinonime )

ZGÂNDĂRÍ vb. v. ațâța, stârni, zdrăngăni. (Sursa: Sinonime )

zgândărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc, imperf. 3 sg. zgândăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgândăreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
zgândări (1 -dăresc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zgândări zgândărire zgândărit zgândărind singular plural
zgândărește zgândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zgândăresc (să) zgândăresc zgândăream zgândării zgândărisem
a II-a (tu) zgândărești (să) zgândărești zgândăreai zgândăriși zgândăriseși
a III-a (el, ea) zgândărește (să) zgândărească zgândărea zgândări zgândărise
plural I (noi) zgândărim (să) zgândărim zgândăream zgândărirăm zgândăriserăm, zgândărisem*
a II-a (voi) zgândăriți (să) zgândăriți zgândăreați zgândărirăți zgândăriserăți, zgândăriseți*
a III-a (ei, ele) zgândăresc (să) zgândărească zgândăreau zgândări zgândăriseră
* Formă nerecomandată