ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. (Sursa: DEX '98 )

ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. ♦ Fig. Strălucire, scânteiere. – Din zâmbi + suf. -et. (Sursa: DLRM )

ZẤMBET, zấmbete, s.n. ~; faptul de a zâmbi, râs abia schițat ◊ (Fig.) Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet. 2. Strălucire; scânteiere. (Sursa: DLRLC )

z'âmbet s. n., pl. z'âmbete (Sursa: DOOM 2 )

ZÂMBET s. surâs, zâmbire, (înv.) surâdere, zâmbitură. (Un ~ cuceritor.) (Sursa: Sinonime )

zâmbet s. n., pl. zâmbete (Sursa: Ortografic )

ZÂMBET ~e n. Râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs. /a zâmbi + suf. ~et (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
zâmbet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zâmbet zâmbetul
plural zâmbete zâmbetele
genitiv-dativ singular zâmbet zâmbetului
plural zâmbete zâmbetelor
vocativ singular
plural