ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion). (Sursa: DEX '98 )

ZÂZÁNIE2 s. f. v. zizanie. (Sursa: DEX '98 )

ZÂZÁNIE, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Ngr. zizania. (Sursa: DLRM )

ZÂZÁNIE1, zâzánii, s.f. (De obicei în construcție cu verbele „a băga”, „a intra”, „a semăna”, „a face”) ~. (Sursa: DLRLC )

zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-) (Sursa: DOOM 2 )

zâzánie2 (plantă) v. zizánie; (Sursa: DOOM 2 )

ZÂZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență. (~ ivită între două persoane.) 2. dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?) (Sursa: Sinonime )

zâzánie (discordie) s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. -ni-i-) (Sursa: Ortografic )

zâzánie (plantă) v. zizánie (Sursa: Ortografic )

ZÂZÁNIE ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia (Sursa: NODEX )

zîzánie (-ii), s. f. – 1. Plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – 2. Buruiană. – 3. Discordie, vrajbă, disensiune. – Var. zizanie. – Mr. zizaniu. Mgr. ζίζανια (Murnu 60). Sec. XVII. (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
zâzanie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zâzanie zâzania
plural zâzanii zâzaniile
genitiv-dativ singular zâzanii zâzaniei
plural zâzanii zâzaniilor
vocativ singular zâzanie, zâzanio
plural zâzaniilor