ZĂLÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. și zăloguri] /<sl. zalogu (Sursa: NODEX )

ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ). (Sursa: DLRM )

zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge (Sursa: DOOM 2 )

ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge (Sursa: DOOM )

ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanție, ipotecă, ostatic, sechestru. (Sursa: Sinonime )

zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge (Sursa: Ortografic )