ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni. (Sursa: DEX '98 )
A ZĂNGĂNÍ ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni (Sursa: NODEX )
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zângăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee. (Sursa: DLRM )
zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă (Sursa: DOOM 2 )
ZĂNGĂNÍ vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) (Sursa: Sinonime )
zăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăngăneáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
zăngăni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zăngăni zăngănire zăngănit zăngănind singular plural
zăngănește zăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zăngănesc (să) zăngănesc zăngăneam zăngănii zăngănisem
a II-a (tu) zăngănești (să) zăngănești zăngăneai zăngăniși zăngăniseși
a III-a (el, ea) zăngănește (să) zăngănească zăngănea zăngăni zăngănise
plural I (noi) zăngănim (să) zăngănim zăngăneam zăngănirăm zăngăniserăm, zăngănisem*
a II-a (voi) zăngăniți (să) zăngăniți zăngăneați zăngănirăți zăngăniserăți, zăngăniseți*
a III-a (ei, ele) zăngănesc (să) zăngănească zăngăneau zăngăniră zăngăniseră
* Formă nerecomandată