ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha. (Sursa: DEX '98 )

ZĂNOÁGĂ ~ge f. 1) Depresiune circulară în zona munților, având versante abrupte. 2) Poiană înverzită. 3) Loc între munți sau dealuri potrivit pentru agricultură. 4) Ochi de apă care se formează după un zăgaz. /<sl. za noga (Sursa: NODEX )

ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg de apă adâncă, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar. – Slav (comp. rus zanoga, ucr. zanoha). (Sursa: DLRM )

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge (Sursa: DOOM 2 )

ZĂNOÁGĂ s. v. circ. (Sursa: Sinonime )

zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)noga › megl. zănoagă. (Sursa: DER )

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge (Sursa: Ortografic )