ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s. f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. Fig. Mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură (2). – Întors2 + suf. -ură. (Sursa: DEX '98 )

ÎNTORSÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întor-sătură, întortochetură, ocol, răsuci-tură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură. (Sursa: Sinonime )

întorsúră s.f. (reg.) pământ lucrat de cu toamna. (Sursa: DAR )

întorsúră s. f., g.-d. art. întorsúrii; pl. întorsúri (Sursa: Ortografic )