ÎMBOBOCÍRE, îmbobociri, s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. (Sursa: DEX '98 )
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii; pl. îmbobocíri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îmbobocire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbobocire îmbobocirea
plural îmbobociri îmbobocirile
genitiv-dativ singular îmbobociri îmbobocirii
plural îmbobociri îmbobocirilor
vocativ singular îmbobocire, îmbobocireo
plural îmbobocirilor