ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBOBOCÍT adj. (reg.) împupit. (Floare ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBOBOCÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre flori) A face boboci. 2) (despre muguri) A începe a se desface. 3) fig. (despre persoane) A deveni frumos și atrăgător (ca un boboc). /în + boboc (Sursa: NODEX )
ÎMBOBOCÍ vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.) (Sursa: Sinonime )
îmbobocí vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá, conj. prez. 3 sg. și pl. îmboboceáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îmboboci   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmboboci îmbobocire îmbobocit îmbobocind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) îmbobocește (să) îmbobocească îmbobocea îmboboci îmbobocise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) îmbobocesc (să) îmbobocească îmboboceau îmbobociră îmbobociseră

îmbobocit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbobocit îmbobocitul îmbobocită îmbobocita
plural îmbobociți îmbobociții îmbobocite îmbobocitele
genitiv-dativ singular îmbobocit îmbobocitului îmbobocite îmbobocitei
plural îmbobociți îmbobociților îmbobocite îmbobocitelor
vocativ singular — —
plural — —