ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionturi sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. (Sursa: DEX '98 )

ÎMBOLDÍ vb. 1. v. îndemna. 2. v. îmbrânci. 3. v. stimula. 4. a impulsiona, a îndemna, a stimula. (Îi ~ să facă ceva.) 5. a ațâța, a îndemna, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) (Sursa: Sinonime )

îmboldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmboldeáscă (Sursa: Ortografic )

A ÎMBOLDÍ ~ésc tranz. 1) (animale) A impune (lovindu-l) să pornească din loc sau să meargă mai repede. 2) (persoane) A lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a ghionti. 3) fig. (persoane) A face să acționeze dând un imbold; a îndemna; a impulsiona. /în + bold (Sursa: NODEX )

A SE ÎMBOLDÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (cu cineva); a se ghionti. /în + bold (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
îmboldi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmboldi îmboldire îmboldit îmboldind singular plural
îmboldește îmboldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmboldesc (să) îmboldesc îmboldeam îmboldii îmboldisem
a II-a (tu) îmboldești (să) îmboldești îmboldeai îmboldiși îmboldiseși
a III-a (el, ea) îmboldește (să) îmboldească îmboldea îmboldi îmboldise
plural I (noi) îmboldim (să) îmboldim îmboldeam îmboldirăm îmboldiserăm, îmboldisem*
a II-a (voi) îmboldiți (să) îmboldiți îmboldeați îmboldirăți îmboldiserăți, îmboldiseți*
a III-a (ei, ele) îmboldesc (să) îmboldească îmboldeau îmboldi îmboldiseră
* Formă nerecomandată