ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBRÂNCEÁLĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. v. îmbrân-citură. (Sursa: Sinonime )
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îmbrânceală   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbrânceală îmbrânceala
plural îmbrânceli îmbrâncelile
genitiv-dativ singular îmbrânceli îmbrâncelii
plural îmbrânceli îmbrâncelilor
vocativ singular îmbrânceală, îmbrâncealo
plural îmbrâncelilor