ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). (Sursa: DEX '98 )

A ÎMBRĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu brațele (pentru a-și demonstra dragostea sau afecțiunea); a strânge în brațe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupații) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conține în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brățiș (braț) (Sursa: NODEX )

A SE ÎMBRĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în brațe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brățiș (braț) (Sursa: NODEX )

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănțui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strânge. (A ~t fata.) (Sursa: Sinonime )

ÎMBRĂȚIȘÁ vb. v. adopta, cuprinde, însuși, primi, prinde, vedea. (Sursa: Sinonime )

îmbrățișá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrățișéz, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișéze; ger. îmbrățișând (Sursa: Ortografic )