|
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBUJORÁT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~ți.) (Sursa: Sinonime )
| îmbujora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmbujora | îmbujorare | îmbujorat | îmbujorând | singular | plural | | îmbujorează | îmbujorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îmbujorez | (să) îmbujorez | îmbujoram | îmbujorai | îmbujorasem | | a II-a (tu) | îmbujorezi | (să) îmbujorezi | îmbujorai | îmbujorași | îmbujoraseși | | a III-a (el, ea) | îmbujorează | (să) îmbujoreze | îmbujora | îmbujoră | îmbujorase | | plural | I (noi) | îmbujorăm | (să) îmbujorăm | îmbujoram | îmbujorarăm | îmbujoraserăm, îmbujorasem* | | a II-a (voi) | îmbujorați | (să) îmbujorați | îmbujorați | îmbujorarăți | îmbujoraserăți, îmbujoraseți* | | a III-a (ei, ele) | îmbujorează | (să) îmbujoreze | îmbujorau | îmbujorară | îmbujoraseră | * Formă nerecomandată | îmbujorat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îmbujorat | îmbujoratul | îmbujorată | îmbujorata | | plural | îmbujorați | îmbujorații | îmbujorate | îmbujoratele | | genitiv-dativ | singular | îmbujorat | îmbujoratului | îmbujorate | îmbujoratei | | plural | îmbujorați | îmbujoraților | îmbujorate | îmbujoratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |