ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMBUNÁ ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun (Sursa: NODEX )

A SE ÎMBUNÁ mă ~éz intranz. 1) (de-spre ființe) A deveni mai bun; a se îmblânzi. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie îndelungată etc.); a se îmblânzi; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se ogoi. /în + bun (Sursa: NODEX )

ÎMBUNÁ vb. v. calma. (Sursa: Sinonime )

ÎMBUNÁ vb. v. linguși. (Sursa: Sinonime )

A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoșa (Sursa: Antonime )

îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. și pl. îmbuneáză (Sursa: Ortografic )