|
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBUNĂTĂȚÍRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.). (Sursa: Sinonime )
Îmbunătățire ≠ agravare (Sursa: Antonime )
îmbunatățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri (Sursa: Ortografic )
| îmbunătăți verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmbunătăți | îmbunătățire | îmbunătățit | îmbunătățind | singular | plural | | îmbunătățește | îmbunătățiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îmbunătățesc | (să) îmbunătățesc | îmbunătățeam | îmbunătății | îmbunătățisem | | a II-a (tu) | îmbunătățești | (să) îmbunătățești | îmbunătățeai | îmbunătățiși | îmbunătățiseși | | a III-a (el, ea) | îmbunătățește | (să) îmbunătățească | îmbunătățea | îmbunătăți | îmbunătățise | | plural | I (noi) | îmbunătățim | (să) îmbunătățim | îmbunătățeam | îmbunătățirăm | îmbunătățiserăm, îmbunătățisem* | | a II-a (voi) | îmbunătățiți | (să) îmbunătățiți | îmbunătățeați | îmbunătățirăți | îmbunătățiserăți, îmbunătățiseți* | | a III-a (ei, ele) | îmbunătățesc | (să) îmbunătățească | îmbunătățeau | îmbunătățiră | îmbunătățiseră | * Formă nerecomandată | îmbunătățire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îmbunătățire | îmbunătățirea | | plural | îmbunătățiri | îmbunătățirile | | genitiv-dativ | singular | îmbunătățiri | îmbunătățirii | | plural | îmbunătățiri | îmbunătățirilor | | vocativ | singular | îmbunătățire, îmbunătățireo | | plural | îmbunătățirilor | |