|
ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi. (Sursa: DEX '98 )
| îmbâcsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmbâcsi | îmbâcsire | îmbâcsit | îmbâcsind | singular | plural | | îmbâcsește | îmbâcsiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îmbâcsesc | (să) îmbâcsesc | îmbâcseam | îmbâcsii | îmbâcsisem | | a II-a (tu) | îmbâcsești | (să) îmbâcsești | îmbâcseai | îmbâcsiși | îmbâcsiseși | | a III-a (el, ea) | îmbâcsește | (să) îmbâcsească | îmbâcsea | îmbâcsi | îmbâcsise | | plural | I (noi) | îmbâcsim | (să) îmbâcsim | îmbâcseam | îmbâcsirăm | îmbâcsiserăm, îmbâcsisem* | | a II-a (voi) | îmbâcsiți | (să) îmbâcsiți | îmbâcseați | îmbâcsirăți | îmbâcsiserăți, îmbâcsiseți* | | a III-a (ei, ele) | îmbâcsesc | (să) îmbâcsească | îmbâcseau | îmbâcsiră | îmbâcsiseră | * Formă nerecomandată | îmbâcsit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îmbâcsit | îmbâcsitul | îmbâcsită | îmbâcsita | | plural | îmbâcsiți | îmbâcsiții | îmbâcsite | îmbâcsitele | | genitiv-dativ | singular | îmbâcsit | îmbâcsitului | îmbâcsite | îmbâcsitei | | plural | îmbâcsiți | îmbâcsiților | îmbâcsite | îmbâcsitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |