ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBĂLSĂMÁ vb. v. înmiresma. (Sursa: Sinonime )
îmbălsămá vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsăméz, 3 sg. și pl. îmbălsămeáză (Sursa: Ortografic )
A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
îmbălsăma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbălsăma îmbălsămare îmbălsămat îmbălsămând singular plural
îmbălsămează îmbălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbălsămez (să) îmbălsămez îmbălsămam îmbălsămai îmbălsămasem
a II-a (tu) îmbălsămezi (să) îmbălsămezi îmbălsămai îmbălsămași îmbălsămaseși
a III-a (el, ea) îmbălsămează (să) îmbălsămeze îmbălsăma îmbălsămă îmbălsămase
plural I (noi) îmbălsămăm (să) îmbălsămăm îmbălsămam îmbălsămarăm îmbălsămaserăm, îmbălsămasem*
a II-a (voi) îmbălsămați (să) îmbălsămați îmbălsămați îmbălsămarăți îmbălsămaserăți, îmbălsămaseți*
a III-a (ei, ele) îmbălsămează (să) îmbălsămeze îmbălsămau îmbălsămară îmbălsămaseră
* Formă nerecomandată