|
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola. (Sursa: Sinonime )
îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză (Sursa: Ortografic )
A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat (Sursa: NODEX )
A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat (Sursa: NODEX )
A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja (Sursa: Antonime )
A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria (Sursa: Antonime )
| îmbărbăta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmbărbăta | îmbărbătare | îmbărbătat | îmbărbătând | singular | plural | | îmbărbătează | îmbărbătați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îmbărbătez | (să) îmbărbătez | îmbărbătam | îmbărbătai | îmbărbătasem | | a II-a (tu) | îmbărbătezi | (să) îmbărbătezi | îmbărbătai | îmbărbătași | îmbărbătaseși | | a III-a (el, ea) | îmbărbătează | (să) îmbărbăteze | îmbărbăta | îmbărbătă | îmbărbătase | | plural | I (noi) | îmbărbătăm | (să) îmbărbătăm | îmbărbătam | îmbărbătarăm | îmbărbătaserăm, îmbărbătasem* | | a II-a (voi) | îmbărbătați | (să) îmbărbătați | îmbărbătați | îmbărbătarăți | îmbărbătaserăți, îmbărbătaseți* | | a III-a (ei, ele) | îmbărbătează | (să) îmbărbăteze | îmbărbătau | îmbărbătară | îmbărbătaseră | * Formă nerecomandată |