Dex

ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni. (Sursa: DEX '98 )

ÎMBĂTRÂNÍT adj. (înv.) învechit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

Îmbătrânit ≠ întinerit (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări

îmbătrâni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbătrâni	îmbătrânire	îmbătrânit	îmbătrânind	singular	plural
		(a) îmbătrâni	îmbătrânire	îmbătrânit	îmbătrânind	îmbătrânește	îmbătrâniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbătrânesc	(să) îmbătrânesc	îmbătrâneam	îmbătrânii	îmbătrânisem
	a II-a (tu)	îmbătrânești	(să) îmbătrânești	îmbătrâneai	îmbătrâniși	îmbătrâniseși
	a III-a (el, ea)	îmbătrânește	(să) îmbătrânească	îmbătrânea	îmbătrâni	îmbătrânise
plural	I (noi)	îmbătrânim	(să) îmbătrânim	îmbătrâneam	îmbătrânirăm	îmbătrâniserăm, îmbătrânisem*
	a II-a (voi)	îmbătrâniți	(să) îmbătrâniți	îmbătrâneați	îmbătrânirăți	îmbătrâniserăți, îmbătrâniseți*
	a III-a (ei, ele)	îmbătrânesc	(să) îmbătrânească	îmbătrâneau	îmbătrâniră	îmbătrâniseră

* Formă nerecomandată