ÎMPACHETÁT s. n. Împachetare (1). – V. împacheta. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPACHETÁT s. v. împachetare. (Sursa: Sinonime )
împachetát s. n. (Sursa: Ortografic )
împacheta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) împacheta | împachetare | împachetat | împachetând | singular | plural | împachetează | împachetați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | împachetez | (să) împachetez | împachetam | împachetai | împachetasem | a II-a (tu) | împachetezi | (să) împachetezi | împachetai | împachetași | împachetaseși | a III-a (el, ea) | împachetează | (să) împacheteze | împacheta | împachetă | împachetase | plural | I (noi) | împachetăm | (să) împachetăm | împachetam | împachetarăm | împachetaserăm, împachetasem* | a II-a (voi) | împachetați | (să) împachetați | împachetați | împachetarăți | împachetaserăți, împachetaseți* | a III-a (ei, ele) | împachetează | (să) împacheteze | împachetau | împachetară | împachetaseră | * Formă nerecomandată împachetat adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | împachetat | împachetatul | împachetată | împachetata | plural | împachetați | împachetații | împachetate | împachetatele | genitiv-dativ | singular | împachetat | împachetatului | împachetate | împachetatei | plural | împachetați | împachetaților | împachetate | împachetatelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|