ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPOTMOLÍ vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.) (Sursa: Sinonime )
împotmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotmolésc, imperf. 3 sg. împotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotmoleáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎMPOTMOLÍ ~ésc tranz. A face să se împotmolească. /în + podmol (Sursa: NODEX )
A SE ÎMPOTMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc (în nămol, nisip, zăpadă), fără a putea să înainteze; a se înfunda. ~ în mlaștină. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se îngloda. ~ în treburi. 3) (despre albia unei ape) A se îngusta din cauza aluviunilor; a se înnămoli. /în + podmol (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
împotmoli   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împotmoli împotmolire împotmolit împotmolind singular plural
împotmolește împotmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împotmolesc (să) împotmolesc împotmoleam împotmolii împotmolisem
a II-a (tu) împotmolești (să) împotmolești împotmoleai împotmoliși împotmoliseși
a III-a (el, ea) împotmolește (să) împotmolească împotmolea împotmoli împotmolise
plural I (noi) împotmolim (să) împotmolim împotmoleam împotmolirăm împotmoliserăm, împotmolisem*
a II-a (voi) împotmoliți (să) împotmoliți împotmoleați împotmolirăți împotmoliserăți, împotmoliseți*
a III-a (ei, ele) împotmolesc (să) împotmolească împotmoleau împotmoliră împotmoliseră
* Formă nerecomandată