ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă (Sursa: NODEX )
ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) (Sursa: Sinonime )
A împrejmui ≠ a dezgrădi (Sursa: Antonime )
împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
împrejmui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împrejmui împrejmuire împrejmuit împrejmuind singular plural
împrejmuiește împrejmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împrejmuiesc (să) împrejmuiesc împrejmuiam împrejmuii împrejmuisem
a II-a (tu) împrejmuiești (să) împrejmuiești împrejmuiai împrejmuiși împrejmuiseși
a III-a (el, ea) împrejmuiește (să) împrejmuiască împrejmuia împrejmui împrejmuise
plural I (noi) împrejmuim (să) împrejmuim împrejmuiam împrejmuirăm împrejmuiserăm, împrejmuisem*
a II-a (voi) împrejmuiți (să) împrejmuiți împrejmuiați împrejmuirăți împrejmuiserăți, împrejmuiseți*
a III-a (ei, ele) împrejmuiesc (să) împrejmuiască împrejmuiau împrejmuiră împrejmuiseră
* Formă nerecomandată