ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul s****l; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMPREUNÁ ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună (Sursa: NODEX )

A SE ÎMPREUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de s*x opus) A realiza actul s*xual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună (Sursa: NODEX )

ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea. (Sursa: Sinonime )

ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni. (Sursa: Sinonime )

A (se) împreuna ≠ a (se) despărți, a (se) separa (Sursa: Antonime )

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa (Sursa: Antonime )

împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. și pl. împreuneáză/împreúnă (Sursa: Ortografic )