ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati. (Sursa: DEX '98 )

ÎMPROȘCÁ vb. 1. a stropi, (reg.) a proșca. (Îl ~ cu noroi.) 2. a sări, a stropi, (reg.) a proșca. (Noroiul ~ în toate părțile.) (Sursa: Sinonime )

împroșcá vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 sg. și pl. împroáșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împroáște (Sursa: Ortografic )

A ÎMPROȘCÁ împróșc tranz. 1) (apă, noroi, pietre, proiectile etc.) A împrăștia din abundență, aruncând cu putere. 2) (urmat de un complement indirect cu prepoziția cu) A supune unui atac prin proiectare. ~ cu zăpadă. 3) (obiecte sau ființe) A lovi la nimereală, venind în zbor. ~ cu apă. [Sil. îm-proș-] /cf. sb. proskati, bulg. prăskam (Sursa: NODEX )

A SE ÎMPROȘCÁ mă împróșc intranz. A face (concomitent) schimb de împroșcări (cu cineva). /cf. sb. proskati, bulg. prăskam (Sursa: NODEX )