|
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta. (Sursa: DEX '98 )
| împrumuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împrumuta | împrumutare | împrumutat | împrumutând | singular | plural | | împrumută | împrumutați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împrumut | (să) împrumut | împrumutam | împrumutai | împrumutasem | | a II-a (tu) | împrumuți | (să) împrumuți | împrumutai | împrumutași | împrumutaseși | | a III-a (el, ea) | împrumută | (să) împrumute | împrumuta | împrumută | împrumutase | | plural | I (noi) | împrumutăm | (să) împrumutăm | împrumutam | împrumutarăm | împrumutaserăm, împrumutasem* | | a II-a (voi) | împrumutați | (să) împrumutați | împrumutați | împrumutarăți | împrumutaserăți, împrumutaseți* | | a III-a (ei, ele) | împrumută | (să) împrumute | împrumutau | împrumutară | împrumutaseră | * Formă nerecomandată | împrumutat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | împrumutat | împrumutatul | împrumutată | împrumutata | | plural | împrumutați | împrumutații | împrumutate | împrumutatele | | genitiv-dativ | singular | împrumutat | împrumutatului | împrumutate | împrumutatei | | plural | împrumutați | împrumutaților | împrumutate | împrumutatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |