|
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împúi] – În + pui. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPUIÁ ~iéz tranz. : ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ameți pe cineva cu vorbăria. /în +pui (Sursa: NODEX )
ÎMPUIÁ vb. v. înmulți, reproduce. (Sursa: Sinonime )
împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița. (Sursa: DAR )
împuiá vb., ind. prez. 1 sg. împuiéz, 3 sg. și pl. împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împuiéze; ger. împuínd (Sursa: Ortografic )
| împuia (1 împui) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împuia | împuiere | împuiat | împuind | singular | plural | | împuie | împuiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împui | (să) împui | împuiam | împuiai | împuiasem | | a II-a (tu) | împui | (să) împui | împuiai | împuiași | împuiaseși | | a III-a (el, ea) | împuie | (să) împuie | împuia | împuie | împuiase | | plural | I (noi) | împuiem | (să) împuiem | împuiam | împuiarăm | împuiaserăm, împuiasem* | | a II-a (voi) | împuiați | (să) împuiați | împuiați | împuiarăți | împuiaserăți, împuiaseți* | | a III-a (ei, ele) | împuie | (să) împuie | împuiau | împuiară | împuiaseră | * Formă nerecomandată | împuia (1 împuiez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împuia | împuiere | împuiat | împuind | singular | plural | | împuiază | împuiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împuiez | (să) împuiez | împuiam | împuiai | împuiasem | | a II-a (tu) | împuiezi | (să) împuiezi | împuiai | împuiași | împuiaseși | | a III-a (el, ea) | împuiază | (să) împuieze | împuia | împuie | împuiase | | plural | I (noi) | împuiem | (să) împuiem | împuiam | împuiarăm | împuiaserăm, împuiasem* | | a II-a (voi) | împuiați | (să) împuiați | împuiați | împuiarăți | împuiaserăți, împuiaseți* | | a III-a (ei, ele) | împuiază | (să) împuieze | împuiau | împuiară | împuiaseră | * Formă nerecomandată |