« Back
ÎMPUTÁ vb. I. v. imputa. (Sursa: DN )
Declinări/Conjugări
împuta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împuta împutare împutat împutând singular plural
împută împutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împut (să) împut împutam împutai împutasem
a II-a (tu) împuți (să) împuți împutai împutași împutaseși
a III-a (el, ea) împută (să) împute împuta împută împutase
plural I (noi) împutăm (să) împutăm împutam împutarăm împutaserăm, împutasem*
a II-a (voi) împutați (să) împutați împutați împutarăți împutaserăți, împutaseți*
a III-a (ei, ele) împută (să) împute împutau împutară împutaseră
* Formă nerecomandată