ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

ÎMPĂRȚEÁLĂ s. 1. v. împărțire. 2. v. partaj. (Sursa: Sinonime )

împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli (Sursa: Ortografic )