|
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură (Sursa: NODEX )
ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.) (Sursa: Sinonime )
A împături ≠ a despături (Sursa: Antonime )
împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá (Sursa: Ortografic )
| împături verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împături | împăturire | împăturit | împăturind | singular | plural | | împăturește | împăturiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împăturesc | (să) împăturesc | împătuream | împăturii | împăturisem | | a II-a (tu) | împăturești | (să) împăturești | împătureai | împăturiși | împăturiseși | | a III-a (el, ea) | împăturește | (să) împăturească | împăturea | împături | împăturise | | plural | I (noi) | împăturim | (să) împăturim | împătuream | împăturirăm | împăturiserăm, împăturisem* | | a II-a (voi) | împăturiți | (să) împăturiți | împătureați | împăturirăți | împăturiserăți, împăturiseți* | | a III-a (ei, ele) | împăturesc | (să) împăturească | împătureau | împăturiră | împăturiseră | * Formă nerecomandată |