|
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] V. împături. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.) (Sursa: Sinonime )
împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări (Sursa: Ortografic )
| împături verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împături | împăturire | împăturit | împăturind | singular | plural | | împăturește | împăturiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împăturesc | (să) împăturesc | împătuream | împăturii | împăturisem | | a II-a (tu) | împăturești | (să) împăturești | împătureai | împăturiși | împăturiseși | | a III-a (el, ea) | împăturește | (să) împăturească | împăturea | împături | împăturise | | plural | I (noi) | împăturim | (să) împăturim | împătuream | împăturirăm | împăturiserăm, împăturisem* | | a II-a (voi) | împăturiți | (să) împăturiți | împătureați | împăturirăți | împăturiserăți, împăturiseți* | | a III-a (ei, ele) | împăturesc | (să) împăturească | împătureau | împăturiră | împăturiseră | * Formă nerecomandată | împăturire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | împăturire | împăturirea | | plural | împăturiri | împăturirile | | genitiv-dativ | singular | împăturiri | împăturirii | | plural | împăturiri | împăturirilor | | vocativ | singular | împăturire, împăturireo | | plural | împăturirilor | |