ÎNAMORÁRE, înamorări, s. f. (Livr.) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora. (Sursa: DEX '98 )

ÎNAMORÁRE s. v. îndrăgostire. (Sursa: Sinonime )

înamoráre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări (Sursa: Ortografic )

ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. sénamourer). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNAMORÁ ~éz tranz. A face să se înamoreze. /în + amor (Sursa: NODEX )

A SE ÎNAMORÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de s*x opus); a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /în + amor (Sursa: NODEX )

ÎNAMORÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (după fr. sénamourer) (Sursa: MDN )

ÎNAMORÁ vb. v. amoreza, îndrăgosti. (Sursa: Sinonime )

înamorá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înamoréz, 3 sg. și pl. înamoreáză (Sursa: Ortografic )