ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNARIPÁ vb. (rar) a întraripa. (Sursa: Sinonime )
înaripá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înaripéz, 3 sg. și pl. înaripeáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNARIPÁ ~éz tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă (Sursa: NODEX )
A SE ÎNARIPÁ mă ~éz intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
înaripa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înaripa înaripare înaripat înaripând singular plural
înaripează înaripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înaripez (să) înaripez înaripam înaripai înaripasem
a II-a (tu) înaripezi (să) înaripezi înaripai înaripași înaripaseși
a III-a (el, ea) înaripează (să) înaripeze înaripa înaripă înaripase
plural I (noi) înaripăm (să) înaripăm înaripam înariparăm înaripaserăm, înaripasem*
a II-a (voi) înaripați (să) înaripați înaripați înariparăți înaripaserăți, înaripaseți*
a III-a (ei, ele) înaripează (să) înaripeze înaripau înaripară înaripaseră
* Formă nerecomandată