ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă. (Sursa: DEX '98 )

ÎNARMÁ vb. (pop.) a (se) întrarma. (Sursa: Sinonime )

înarmá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înarméz, 3 sg. și pl. înarmeáză (Sursa: Ortografic )

A ÎNARMÁ ~éz tranz. 1) A înzestra cu armament; a pregăti pentru luptă. 2) fig. A dota cu ceva necesar (în vederea realizării unei acțiuni). ~ cu date. [Sil. în-ar-] /în + armă (Sursa: NODEX )

A SE ÎNARMÁ mă ~éz intranz. A se pregăti de război, înzestrându-se cu arme. ◊ ~ cu răbdare a) a se pregăti pentru o așteptare îndelungată; b) a căuta să-și păstreze calmul. /în + armă (Sursa: NODEX )

A înarma ≠ a dezarma (Sursa: Antonime )

arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez. (Sursa: Scriban )