« Back
ÎNCÁIER s. n. (Rar) Încăierare. – Postverbal al lui încăiera. (Sursa: DLRM )
ÎNCÁIER s. v. bătaie, încăierare, luptă. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
încaier   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încaier încaierul
plural încaiere încaierele
genitiv-dativ singular încaier încaierului
plural încaiere încaierelor
vocativ singular —
plural —

încăiera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încăiera încăierare încăierat încăierând singular plural
încaieră încăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încaier (să) încaier încăieram încăierai încăierasem
a II-a (tu) încaieri (să) încaieri încăierai încăierași încăieraseși
a III-a (el, ea) încaieră (să) încaiere încăiera încăieră încăierase
plural I (noi) încăierăm (să) încăierăm încăieram încăierarăm încăieraserăm, încăierasem*
a II-a (voi) încăierați (să) încăierați încăierați încăierarăți încăieraserăți, încăieraseți*
a III-a (ei, ele) încaieră (să) încaiere încăierau încăierară încăieraseră
* Formă nerecomandată