ÎNCASTELÚRĂ, încasteluri, s. f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelúră s. f.)- Din fr. encastelure. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCASTELÚRĂ s.f. v. incastelură. (Sursa: DN )

încastelúră s. f., pl. încastelúri (Sursa: Ortografic )

INCASTELÚRĂ s. f. v. încastelură. (Sursa: DEX '98 )

INCASTELÚRĂ s.f. Deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. [Var. încastelură s.f. / cf. fr. encastelure]. (Sursa: DN )

incastelúră s. f., g.-d. art. incastelúrii (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încastelură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încastelu încastelura
plural încasteluri încastelurile
genitiv-dativ singular încasteluri încastelurii
plural încasteluri încastelurilor
vocativ singular încastelură, încasteluro
plural încastelurilor