ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCASTRÁ vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucându-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare]. (Sursa: DN )
ÎNCASTRÁ vb. tr. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație. (< fr. encastrer) (Sursa: MDN )
încastrá vb., ind. prez. 1 sg. încastréz, 3 sg. și pl. încastreáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNCASTRÁ ~éz tranz. tehn. (corpuri, elemente ale unui corp etc.) A fixa printr-o legătură pentru a împiedica mișcarea relativă. [Sil. -cas-tra] /<fr. encastrer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
încastra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încastra încastrare încastrat încastrând singular plural
încastrează încastrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încastrez (să) încastrez încastram încastrai încastrasem
a II-a (tu) încastrezi (să) încastrezi încastrai încastrași încastraseși
a III-a (el, ea) încastrează (să) încastreze încastra încastră încastrase
plural I (noi) încastrăm (să) încastrăm încastram încastrarăm încastraserăm, încastrasem*
a II-a (voi) încastrați (să) încastrați încastrați încastrarăți încastraserăți, încastraseți*
a III-a (ei, ele) încastrează (să) încastreze încastrau încastrară încastraseră
* Formă nerecomandată