ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel). (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCETINÍ ~ésc tranz. A face să se desfășoare mai încet. ~ viteza. /Din încet (Sursa: NODEX )
ÎNCETINÍ vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.) (Sursa: Sinonime )
A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi, (Sursa: Antonime )
încetiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. și pl. încetineáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
încetini   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încetini încetinire încetinit încetinind singular plural
încetinește încetiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încetinesc (să) încetinesc încetineam încetinii încetinisem
a II-a (tu) încetinești (să) încetinești încetineai încetiniși încetiniseși
a III-a (el, ea) încetinește (să) încetinească încetinea încetini încetinise
plural I (noi) încetinim (să) încetinim încetineam încetinirăm încetiniserăm, încetinisem*
a II-a (voi) încetiniți (să) încetiniți încetineați încetinirăți încetiniserăți, încetiniseți*
a III-a (ei, ele) încetinesc (să) încetinească încetineau încetiniră încetiniseră
* Formă nerecomandată