ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOLĂTĂCÍ vb. v. ghemui, încârliga, înco-lăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci. (Sursa: Sinonime )
încolătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcésc, imperf. 3 sg. încolătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăceáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
încolătăci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încolătăci încolătăcire încolătăcit încolătăcind singular plural
încolătăcește încolătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încolătăcesc (să) încolătăcesc încolătăceam încolătăcii încolătăcisem
a II-a (tu) încolătăcești (să) încolătăcești încolătăceai încolătăciși încolătăciseși
a III-a (el, ea) încolătăcește (să) încolătăcească încolătăcea încolătăci încolătăcise
plural I (noi) încolătăcim (să) încolătăcim încolătăceam încolătăcirăm încolătăciserăm, încolătăcisem*
a II-a (voi) încolătăciți (să) încolătăciți încolătăceați încolătăcirăți încolătăciserăți, încolătăciseți*
a III-a (ei, ele) încolătăcesc (să) încolătăcească încolătăceau încolătăciră încolătăciseră
* Formă nerecomandată