|
ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora]. (Sursa: DN )
ÎNCORPORÁRE s. I. 1. v. înglobare. 2. v. absorbție. 3. v. anexare. II. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) (Sursa: Sinonime )
ÎNCORPORÁRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare. (Sursa: Sinonime )
încorporáre s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări (Sursa: Ortografic )
| încorpora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) încorpora | încorporare | încorporat | încorporând | singular | plural | | încorporează | încorporați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | încorporez | (să) încorporez | încorporam | încorporai | încorporasem | | a II-a (tu) | încorporezi | (să) încorporezi | încorporai | încorporași | încorporaseși | | a III-a (el, ea) | încorporează | (să) încorporeze | încorpora | încorporă | încorporase | | plural | I (noi) | încorporăm | (să) încorporăm | încorporam | încorporarăm | încorporaserăm, încorporasem* | | a II-a (voi) | încorporați | (să) încorporați | încorporați | încorporarăți | încorporaserăți, încorporaseți* | | a III-a (ei, ele) | încorporează | (să) încorporeze | încorporau | încorporară | încorporaseră | * Formă nerecomandată | încorporare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | încorporare | încorporarea | | plural | încorporări | încorporările | | genitiv-dativ | singular | încorporări | încorporării | | plural | încorporări | încorporărilor | | vocativ | singular | încorporare, încorporareo | | plural | încorporărilor | |