ÎNCORPORÁȚIE, încorporații, s. f. Încorporare. [Var.: incorporáție s. f.] – Din fr. incorporation. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCORPORÁȚIE s.f. 1. Încorporare. 2. Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. [Gen. -iei, var. incorporație, incorporațiune. / < fr. incorporation]. (Sursa: DN )

ÎNCORPORÁȚIE s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio) (Sursa: MDN )

încorporáție s. f. (sil. -ți-e), art. încorporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. încorporáției; pl. încorporáții, art. încorporáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )