ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOVOIÁ vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (A ~ o bară metalică.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. v. gârbovi. 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. v. încovriga. (Sursa: Sinonime )
încovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 sg. și pl. încovoáie, 1 pl. încovoiém; ger. încovoínd (Sursa: Ortografic )
A ÎNCOVOIÁ încovói tranz. A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. sl. kovati (Sursa: NODEX )
A SE ÎNCOVOIÁ mă încovói intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovati (Sursa: NODEX )
A (se) încovoia ≠ a (se) îndrepta (Sursa: Antonime )
A încovoia ≠ a descovoia, a dezdoi (Sursa: Antonime )
A se încovoia ≠ a se dezdoi (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
încovoia (1 -voi)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încovoia încovoiere încovoiat încovoind singular plural
încovoaie încovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încovoi (să) încovoi încovoiam încovoiai încovoiasem
a II-a (tu) încovoi (să) încovoi încovoiai încovoiași încovoiaseși
a III-a (el, ea) încovoaie (să) încovoaie încovoia încovoie încovoiase
plural I (noi) încovoiem (să) încovoiem încovoiam încovoiarăm încovoiaserăm, încovoiasem*
a II-a (voi) încovoiați (să) încovoiați încovoiați încovoiarăți încovoiaserăți, încovoiaseți*
a III-a (ei, ele) încovoaie (să) încovoaie încovoiau încovoiară încovoiaseră
* Formă nerecomandată

încovoia (1 -voiez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încovoia încovoiere încovoiat încovoind singular plural
încovoiază încovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încovoiez (să) încovoiez încovoiam încovoiai încovoiasem
a II-a (tu) încovoiezi (să) încovoiezi încovoiai încovoiași încovoiaseși
a III-a (el, ea) încovoiază (să) încovoieze încovoia încovoie încovoiase
plural I (noi) încovoiem (să) încovoiem încovoiam încovoiarăm încovoiaserăm, încovoiasem*
a II-a (voi) încovoiați (să) încovoiați încovoiați încovoiarăți încovoiaserăți, încovoiaseți*
a III-a (ei, ele) încovoiază (să) încovoieze încovoiau încovoiară încovoiaseră
* Formă nerecomandată