|
ÎNCOVOIÉRE, încovoieri, s. f. Faptul de a (se) încovoia. – V. încovoia. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOVOIÉRE s. 1. arcuire, curbare, îndoire, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune. 5. v. în-covrigare. (Sursa: Sinonime )
Încovoiere ≠ dezdoire (Sursa: Antonime )
încovoiére s. f., g.-d. art. încovoiérii; pl. încovoiéri (Sursa: Ortografic )
| încovoia (1 -voi) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) încovoia | încovoiere | încovoiat | încovoind | singular | plural | | încovoaie | încovoiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | încovoi | (să) încovoi | încovoiam | încovoiai | încovoiasem | | a II-a (tu) | încovoi | (să) încovoi | încovoiai | încovoiași | încovoiaseși | | a III-a (el, ea) | încovoaie | (să) încovoaie | încovoia | încovoie | încovoiase | | plural | I (noi) | încovoiem | (să) încovoiem | încovoiam | încovoiarăm | încovoiaserăm, încovoiasem* | | a II-a (voi) | încovoiați | (să) încovoiați | încovoiați | încovoiarăți | încovoiaserăți, încovoiaseți* | | a III-a (ei, ele) | încovoaie | (să) încovoaie | încovoiau | încovoiară | încovoiaseră | * Formă nerecomandată | încovoia (1 -voiez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) încovoia | încovoiere | încovoiat | încovoind | singular | plural | | încovoiază | încovoiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | încovoiez | (să) încovoiez | încovoiam | încovoiai | încovoiasem | | a II-a (tu) | încovoiezi | (să) încovoiezi | încovoiai | încovoiași | încovoiaseși | | a III-a (el, ea) | încovoiază | (să) încovoieze | încovoia | încovoie | încovoiase | | plural | I (noi) | încovoiem | (să) încovoiem | încovoiam | încovoiarăm | încovoiaserăm, încovoiasem* | | a II-a (voi) | încovoiați | (să) încovoiați | încovoiați | încovoiarăți | încovoiaserăți, încovoiaseți* | | a III-a (ei, ele) | încovoiază | (să) încovoieze | încovoiau | încovoiară | încovoiaseră | * Formă nerecomandată | încovoiere substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | încovoiere | încovoierea | | plural | încovoieri | încovoierile | | genitiv-dativ | singular | încovoieri | încovoierii | | plural | încovoieri | încovoierilor | | vocativ | singular | încovoiere, încovoiereo | | plural | încovoierilor | |