ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi. (Sursa: Sinonime )
încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză (Sursa: Ortografic )
A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
încâina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încâina încâinare încâinat încâinând singular plural
încâinează încâinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încâinez (să) încâinez încâinam încâinai încâinasem
a II-a (tu) încâinezi (să) încâinezi încâinai încâinași încâinaseși
a III-a (el, ea) încâinează (să) încâineze încâina încâină încâinase
plural I (noi) încâinăm (să) încâinăm încâinam încâinarăm încâinaserăm, încâinasem*
a II-a (voi) încâinați (să) încâinați încâinați încâinarăți încâinaserăți, încâinaseți*
a III-a (ei, ele) încâinează (să) încâineze încâinau încâinară încâinaseră
* Formă nerecomandată