|
ÎNDEPLINÍT adj. împlinit, înfăptuit, realizat, satis-făcut. (Un vechi vis ~.) (Sursa: Sinonime )
| îndeplini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îndeplini | îndeplinire | îndeplinit | îndeplinind | singular | plural | | îndeplinește | îndepliniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îndeplinesc | (să) îndeplinesc | îndeplineam | îndeplinii | îndeplinisem | | a II-a (tu) | îndeplinești | (să) îndeplinești | îndeplineai | îndepliniși | îndepliniseși | | a III-a (el, ea) | îndeplinește | (să) îndeplinească | îndeplinea | îndeplini | îndeplinise | | plural | I (noi) | îndeplinim | (să) îndeplinim | îndeplineam | îndeplinirăm | îndepliniserăm, îndeplinisem* | | a II-a (voi) | îndepliniți | (să) îndepliniți | îndeplineați | îndeplinirăți | îndepliniserăți, îndepliniseți* | | a III-a (ei, ele) | îndeplinesc | (să) îndeplinească | îndeplineau | îndepliniră | îndepliniseră | * Formă nerecomandată | îndeplinit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îndeplinit | îndeplinitul | îndeplinită | îndeplinita | | plural | îndepliniți | îndepliniții | îndeplinite | îndeplinitele | | genitiv-dativ | singular | îndeplinit | îndeplinitului | îndeplinite | îndeplinitei | | plural | îndepliniți | îndepliniților | îndeplinite | îndeplinitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |