|
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDESTULÁ ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul (Sursa: NODEX )
A SE ÎNDESTULÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulțumit. /Din îndestul (Sursa: NODEX )
ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mâncare.) (Sursa: Sinonime )
ÎNDESTULÁ vb. v. mulțumi, satisface. (Sursa: Sinonime )
îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. și pl. îndestuleáză (Sursa: Ortografic )
| îndestul (m.pl. -li) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îndestul | îndestulul | îndestulă | îndestula | | plural | îndestuli | îndestulii | îndestule | îndestulele | | genitiv-dativ | singular | îndestul | îndestulului | îndestule | îndestulei | | plural | îndestuli | îndestulilor | îndestule | îndestulelor | | vocativ | singular | îndestulule | îndestulo | | plural | îndestulilor | îndestulelor | | îndestul (m.pl. -ui) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îndestul | îndestulul | îndestulă | îndestula | | plural | îndestui | îndestuii | îndestule | îndestulele | | genitiv-dativ | singular | îndestul | îndestulului | îndestule | îndestulei | | plural | îndestui | îndestuilor | îndestule | îndestulelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | îndestula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îndestula | îndestulare | îndestulat | îndestulând | singular | plural | | îndestulează | îndestulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îndestulez | (să) îndestulez | îndestulam | îndestulai | îndestulasem | | a II-a (tu) | îndestulezi | (să) îndestulezi | îndestulai | îndestulași | îndestulaseși | | a III-a (el, ea) | îndestulează | (să) îndestuleze | îndestula | îndestulă | îndestulase | | plural | I (noi) | îndestulăm | (să) îndestulăm | îndestulam | îndestularăm | îndestulaserăm, îndestulasem* | | a II-a (voi) | îndestulați | (să) îndestulați | îndestulați | îndestularăți | îndestulaserăți, îndestulaseți* | | a III-a (ei, ele) | îndestulează | (să) îndestuleze | îndestulau | îndestulară | îndestulaseră | * Formă nerecomandată |