|
ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – V. îndestula. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent, bogat, copios, îmbelșugat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) (Sursa: Sinonime )
| îndestula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îndestula | îndestulare | îndestulat | îndestulând | singular | plural | | îndestulează | îndestulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îndestulez | (să) îndestulez | îndestulam | îndestulai | îndestulasem | | a II-a (tu) | îndestulezi | (să) îndestulezi | îndestulai | îndestulași | îndestulaseși | | a III-a (el, ea) | îndestulează | (să) îndestuleze | îndestula | îndestulă | îndestulase | | plural | I (noi) | îndestulăm | (să) îndestulăm | îndestulam | îndestularăm | îndestulaserăm, îndestulasem* | | a II-a (voi) | îndestulați | (să) îndestulați | îndestulați | îndestularăți | îndestulaserăți, îndestulaseți* | | a III-a (ei, ele) | îndestulează | (să) îndestuleze | îndestulau | îndestulară | îndestulaseră | * Formă nerecomandată | îndestulat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îndestulat | îndestulatul | îndestulată | îndestulata | | plural | îndestulați | îndestulații | îndestulate | îndestulatele | | genitiv-dativ | singular | îndestulat | îndestulatului | îndestulate | îndestulatei | | plural | îndestulați | îndestulaților | îndestulate | îndestulatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |