ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

ÎNDREPTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumă-tor, povățuitor, sfătuitor. (Sursa: Sinonime )

îndreptătór adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre (Sursa: Ortografic )