ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite. (Sursa: Sinonime )
îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îndritui (1 -uiesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndritui îndrituire îndrituit îndrituind singular plural
îndrituiește îndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndrituiesc (să) îndrituiesc îndrituiam îndrituii îndrituisem
a II-a (tu) îndrituiești (să) îndrituiești îndrituiai îndrituiși îndrituiseși
a III-a (el, ea) îndrituiește (să) îndrituiască îndrituia îndritui îndrituise
plural I (noi) îndrituim (să) îndrituim îndrituiam îndrituirăm îndrituiserăm, îndrituisem*
a II-a (voi) îndrituiți (să) îndrituiți îndrituiați îndrituirăți îndrituiserăți, îndrituiseți*
a III-a (ei, ele) îndrituiesc (să) îndrituiască îndrituiau îndrituiră îndrituiseră
* Formă nerecomandată