|
ÎNECÁT, -Ă, înecați, -te, adj. 1. Asfixiat prin înec. 2. (Despre o navă) Scufundat în apă. 3. Inundat. 4. Înăbușit, sufocat. – V. îneca. (Sursa: DEX '98 )
ÎNECÁT adj. 1. v. scufundat. 2. v. inundat. 3. v. asfixiat. 4. v. gâtuit. (Sursa: Sinonime )
| îneca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îneca | înecare | înecat | înecând | singular | plural | | îneacă | înecați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înec | (să) înec | înecam | înecai | înecasem | | a II-a (tu) | îneci | (să) îneci | înecai | înecași | înecaseși | | a III-a (el, ea) | îneacă | (să) înece | îneca | înecă | înecase | | plural | I (noi) | înecăm | (să) înecăm | înecam | înecarăm | înecaserăm, înecasem* | | a II-a (voi) | înecați | (să) înecați | înecați | înecarăți | înecaserăți, înecaseți* | | a III-a (ei, ele) | îneacă | (să) înece | înecau | înecară | înecaseră | * Formă nerecomandată | înecat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înecat | înecatul | înecată | înecata | | plural | înecați | înecații | înecate | înecatele | | genitiv-dativ | singular | înecat | înecatului | înecate | înecatei | | plural | înecați | înecaților | înecate | înecatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |