|
ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNFĂȚÁ înfăț tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față (Sursa: NODEX )
ÎNFĂȚÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.) (Sursa: Sinonime )
A înfăța ≠ a desfăța (Sursa: Antonime )
înfățá vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înféți, 3 sg. și pl. înfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înféțe (Sursa: Ortografic )
| înfăța verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înfăța | înfățare | înfățat | înfățând | singular | plural | | înfață | înfățați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înfăț | (să) înfăț | înfățam | înfățai | înfățasem | | a II-a (tu) | înfeți | (să) înfeți | înfățai | înfățași | înfățaseși | | a III-a (el, ea) | înfață | (să) înfețe | înfăța | înfăță | înfățase | | plural | I (noi) | înfățăm | (să) înfățăm | înfățam | înfățarăm | înfățaserăm, înfățasem* | | a II-a (voi) | înfățați | (să) înfățați | înfățați | înfățarăți | înfățaserăți, înfățaseți* | | a III-a (ei, ele) | înfață | (să) înfețe | înfățau | înfățară | înfățaseră | * Formă nerecomandată |